La mulți ani !
În care vă mulțumesc pentru lectură și vă recomand (din nou) cartea anului 2025 !
Pe un fundal istoric plin de angoase și incertitudini, undeva, într-un colț de București, Cercul de Cercetări Metapsihice „B.P. Hașdeu” își continuă neabătut ședințele. Animatorul lui e Scarlat Demetrescu, un personaj excentric, coborât parcă din secolul al XIX-lea, care, în viața de toate zilele, e profesor de științele naturii la Liceul „Gheorghe Lazăr”. În 1939, publicase o carte de succes, intitulată Din tainele vieții și ale universului, despre care pretindea nici mai mult, nici mai puțin decât că era „fructul comunicărilor entităților spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au revelat Adevărul câtorva iubiți frați ai lor de pe pământ”. Aceiași frați, probabil, cu care se întâlnește săptămânal la ședințele de spiritism ale Cercului de Cercetări Metapsihice.
„Frații” nu sunt chiar niște oarecare, ci oameni cu poziții respectabile în societatea bucureșteană: bancheri și soții de bancheri, ofițeri și soții de ofițeri, nevestele unor înalți funcționari ai statului, scriitori, editori, jurnaliști. Printre cei mai fideli membri ai cercului se numără jurnalistul Romulus Cioflec, coleg de profesorat cu Demetrescu la Liceul „Gheorghe Lazăr”, și soția acestuia, Ana Cioflec. În ședințe domnește însă democrația: rând pe rând, membrii cercului oficiază „la planșetă” sau servesc drept „mediu în transă” pentru comunicarea cu spiritele. „Invitatul” lor de onoare și chiar părintele spiritismului românesc, scriitorul B.P. Hasdeu, răposat în 1907, dar care pare să dispună de mult timp liber în lumea de dincolo, fiindcă nu lipsește de aproape nici o ședință. Nici Arhanghelul Gabriel sau prorocul Isaia nu par cu mult mai ocupați, iar după asasinatele legionare de la Jilava, în ședința din 20 decembrie 1940, însuși Ion Moța, „martirul” legionar, mort în 1937 în Războiul Civil din Spania, se prezintă „pentru câteva clipe” în fața simandicoasei asistențe spre a-i cere să nu mai fie „acuzatoare” și să lase „ca Domnul să judece pe fiecare”.
Meticuloși, cercetătorii metapsihici țin procese-verbale amănunțite în care notează tot ce le revelează spiritele despre trecut, prezent și mai ales despre viitor. Și probabil că ei se numără printre foarte puținii români care încep anul 1941 într-o stare de spirit optimistă, de vreme ce prorocul Isaia în persoană îi asigură, chiar înainte de Anul Nou, că „biruința va fi a voastră” și că „o zi mare se apropie”.
Din păcate, prorocul nu le dă nici un detaliu concret despre ce se va întâmpla în acea zi mare, așa că, deocamdată, spiritiștii, alături de tot restul României, sunt nevoiți să trăiască după îndemnul de pe coperta revistei Veselia, numărul special de Revelion:
„An Nou, începe-o nouă viață!
Fetiță, mergi ușor la pas!
Alunecă prudent pe gheață
Și cată să nu cazi în nas.”Prudența e de rigoare, dar nimeni nu vrea cu adevărat să creadă, nici la acest început de an, în perspectivele sumbre și în estimările pesimiste. Așa că științele oculte — clasicul refugiu al celor cărora realitatea nu le poate oferi puncte sigure de sprijin — sunt la mare modă. Răspunzând așteptărilor cititorilor săi, Curentul din 11 ianuarie publică și el pe prima pagină știrea că un astrolog argentinian prezice sfârșitul războiului la 15 februarie... 1941. Pentru mai multă seriozitate, astrologul Berto „a depus, în mod public, în mâna unui notar, cheia pentru descifrarea pronosticurilor pe care le face asupra războiului european”. Cum să te mai îndoiești, așadar?
Salutare, dragi abonați (mulți dintre voi, colegi de ‘spiritism al optimismului’ alături de mine).
Fragmentul minunat de mai sus este doar una dintre paginile „Istoriei orbilor”, volumul extraordinar al istoricilor Alina Pavelescu și Șerban-Liviu Pavelescu, pe care eu îl consider cartea anului la noi! Atât prin ambiția editorială și necesitatea contextuală (din prezentul lui 2025) a subiectelor tratate, dar mai ales prin munca documentară (enormă!), prin calitatea analizelor, comentariilor și interpretărilor inerente oricărei cărți de istorie, prin cantitatea de informații relevante pentru a transpune cititorul în realitățile acelor ani și, deloc de neglijat, prin frumusețea și cursivitatea narațiunii.
Sunt la a treia lectură (prima, în zilele Gaudeamusului, a fost de-a dreptul narcotică; a doua, ca pregătire a interviului extins pe care l-am înregistrat cu autorii în decembrie), în care tot mai descopăr fragmente memorabile, dar mai ales notez și merg spre noi lecturi care înfloresc din materialul documentar uriaș folosit de cei doi autori - precum biografia Marthei Bibescu și jurnalele ei (bibliografia și sursele menționate la final o să-mi dea de citit tot 2026-le).
Abia aștept să public interviul cu cei doi Pavelești și să vi-l trimit în inbox-ul în care îmi primiți, cu mare prietenie, munca de promovare a cărților pe care le descopăr.
Până atunci, vă mulțumesc pentru lectură, pentru mesaje și pentru ajutorul de promovare! Încet, încet, carte după carte și interviu după interviu, se adună un club tare fain de iubitori de carte de istorie.
Sper să aveți și să avem o seară frumoasă, zile liniștite de început de 2026 și, cel mai important, sănătate. Precum și mult, mult noroc istoric - da, există și acest element științific :) - ca anul care vine să nu fie un „’41” iar noi, acum, o gașcă de spiritiști veseli :) .
La mulți ani !!!
Vasile (centru, cu ochelari), mândru că atinge pietrele fărâmate și lustruite de vântul istoriei, în fața piramidei lui Khufu. Un vis pentru el, de când era copil, îndeplinit în acest decembrie.